retribui

See also: retribuí and retribuì

Latin

Verb

retribuī

1. first-person singular perfect active indicative of retribuō

Portuguese

Verb

retribui

1. inflection of retribuir:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French rétribuer, from Latin retribuere.

Verb

a retribui (third-person singular present retribuie, past participle retribuit) 4th conj.

1. to retribute

Conjugation

    conjugation of retribui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a retribui
gerund			retribuind
past participle			retribuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	retribui	retribui	retribuie	retribuim	retribuiți	retribuie
	imperfect	retribuiam	retribuiai	retribuia	retribuiam	retribuiați	retribuiau
	simple perfect	retribuii	retribuiși	retribui	retribuirăm	retribuirăți	retribuiră
	pluperfect	retribuisem	retribuiseși	retribuise	retribuiserăm	retribuiserăți	retribuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să retribui	să retribui	să retribuie	să retribuim	să retribuiți	să retribuie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		retribuie			retribuiți
	negative		nu retribui			nu retribuiți