sârguință
Romanian edit
Etymology edit
From sârgui + -ință. From sârg, itself from Hungarian sürgős (“hurried”).
Noun edit
sârguință f (plural sârguințe)
Declension edit
Declension of sârguință
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) sârguință | sârguința | (niște) sârguințe | sârguințele |
| genitive/dative | (unei) sârguințe | sârguinței | (unor) sârguințe | sârguințelor |
| vocative | sârguință, sârguințo | sârguințelor | ||