scoace
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin excoquere, present active infinitive of excoquō, from ex + coquō. Compare Spanish escocer.
Verb edit
a scoace (third-person singular present scoace, past participle scopt) 3rd conj.
Conjugation edit
conjugation of scoace (third conjugation, past participle in -pt)
| infinitive | a scoace | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | scocând | ||||||
| past participle | scopt | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | scoc | scoci | scoace | scoacem | scoaceți | scoc | |
| imperfect | scoceam | scoceai | scocea | scoceam | scoceați | scoceau | |
| simple perfect | scopsei | scopseși | scoapse | scoapserăm | scoapserăți | scoapseră | |
| pluperfect | scopsesem | scopseseși | scopsese | scopseserăm | scopseserăți | scopseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să scoc | să scoci | să scoacă | să scoacem | să scoaceți | să scoacă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | scoace | scoaceți | |||||
| negative | nu scoace | nu scoaceți | |||||