scuza
Romanian
Etymology
From scuză or Italian scusare, French excuser.
Verb
a scuza (third-person singular present scuză, past participle scuzat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of scuza (First conjugation)
| infinitive | a scuza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | scuzând | ||||||
| past participle | scuzat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | scuz | scuzi | scuză | scuzăm | scuzați | scuză | |
| imperfect | scuzam | scuzai | scuza | scuzam | scuzați | scuzau | |
| simple perfect | scuzai | scuzași | scuză | scuzarăm | scuzarăți | scuzară | |
| pluperfect | scuzasem | scuzaseși | scuzase | scuzaserăm | scuzaserăți | scuzaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să scuz | să scuzi | să scuze | să scuzăm | să scuzați | să scuze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | scuză | scuzați | |||||
| negative | nu scuza | nu scuzați | |||||