secătuit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of secătui.
Adjective edit
secătuit m or n (feminine singular secătuită, masculine plural secătuiți, feminine and neuter plural secătuite)
Declension edit
Declension of secătuit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | secătuit | secătuită | secătuiți | secătuite | ||
| definite | secătuitul | secătuita | secătuiții | secătuitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | secătuit | secătuite | secătuiți | secătuite | ||
| definite | secătuitului | secătuitei | secătuiților | secătuitelor | |||
Verb edit
secătuit (past participle of secătui)