seninătate
Romanian edit
Etymology edit
From senin + -ătate or from Latin serēnitās, serēnitātem.
Noun edit
seninătate f (plural seninătăți)
Declension edit
Declension of seninătate
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) seninătate | seninătatea | (niște) seninătăți | seninătățile |
| genitive/dative | (unei) seninătăți | seninătății | (unor) seninătăți | seninătăților |
| vocative | seninătate, seninătateo | seninătăților | ||