sfii
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic свѣнити (svěniti), from Proto-Slavic *svěniti (“be shy”).
Pronunciation edit
Audio (file)
Verb edit
a sfii (third-person singular present sfiește, past participle sfiit) 4th conj. (reflexive)
- to be shy, to be intimidated
Conjugation edit
conjugation of sfii (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a sfii | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sfiind | ||||||
| past participle | sfiit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sfiesc | sfiești | sfiește | sfiim | sfiiți | sfiesc | |
| imperfect | sfiam | sfiai | sfia | sfiam | sfiați | sfiau | |
| simple perfect | sfiii | sfiiși | sfii | sfiirăm | sfiirăți | sfiiră | |
| pluperfect | sfiisem | sfiiseși | sfiise | sfiiserăm | sfiiserăți | sfiiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sfiesc | să sfiești | să sfiască | să sfiim | să sfiiți | să sfiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sfiește | sfiiți | |||||
| negative | nu sfii | nu sfiiți | |||||