silențiu
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Latin silentium.
Noun edit
silențiu n (uncountable) (archaic, literary)
Declension edit
declension of silențiu (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) silențiu | silențiul |
| genitive/dative | (unui) silențiu | silențiului |
| vocative | silențiule | |
References edit
- silențiu in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)