staționar
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French stationnaire.
Noun edit
staționar n (plural staționari)
Declension edit
Declension of staționar
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) staționar | staționarul | (niște) staționari | staționarile |
| genitive/dative | (unui) staționar | staționarului | (unor) staționari | staționarilor |
| vocative | staționarule | staționarilor | ||