străluc
Romanian edit
Etymology edit
Back-formation from străluci (“to shine”).
Pronunciation edit
Noun edit
străluc m (plural străluci)
Declension edit
Declension of străluc
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) străluc | strălucul | (niște) străluci | strălucii |
genitive/dative | (unui) străluc | strălucului | (unor) străluci | strălucilor |
vocative | strălucule | strălucilor |