străpunge
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Vulgar Latin *extrāpungere, change of prefix from *trānspungere, from Latin pungere, present active infinitive of pungō. Compare Aromanian strãpungu, strãpundziri, cf. also Friulian strapongi, Venetian straponzer.
Verb edit
a străpunge (third-person singular present străpunge, past participle străpuns) 3rd conj.
Conjugation edit
conjugation of străpunge (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a străpunge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | străpungând | ||||||
| past participle | străpuns | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | străpung | străpungi | străpunge | străpungem | străpungeți | străpung | |
| imperfect | străpungeam | străpungeai | străpungea | străpungeam | străpungeați | străpungeau | |
| simple perfect | străpunsei | străpunseși | străpunse | străpunserăm | străpunserăți | străpunseră | |
| pluperfect | străpunsesem | străpunseseși | străpunsese | străpunseserăm | străpunseserăți | străpunseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să străpung | să străpungi | să străpungă | să străpungem | să străpungeți | să străpungă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | străpunge | străpungeți | |||||
| negative | nu străpunge | nu străpungeți | |||||