straniu
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Italian stranio, strano.
Pronunciation edit
Adjective edit
straniu m or n (feminine singular stranie, plural stranii)
Declension edit
Declension of straniu
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | straniu | stranie | stranii | stranii | ||
definite | straniul | strania | straniii | straniile | |||
genitive/ dative |
indefinite | straniu | stranii | stranii | stranii | ||
definite | straniului | straniei | straniilor | straniilor |