sublocotenent
Romanian edit
Etymology edit
From sub- + locotenent.
Noun edit
sublocotenent m (plural sublocotenenți)
Declension edit
Declension of sublocotenent
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) sublocotenent | sublocotenentul | (niște) sublocotenenți | sublocotenenții |
| genitive/dative | (unui) sublocotenent | sublocotenentului | (unor) sublocotenenți | sublocotenenților |
| vocative | sublocotenentule | sublocotenenților | ||