subordinare
See also: subordinaré
Italian
editEtymology
editFrom Latin subōrdināre, sub- + ordinare.
Pronunciation
editVerb
editsubordinàre (first-person singular present subórdino, first-person singular past historic subordinài, past participle subordinàto, auxiliary avére)
- (transitive) to subordinate
Conjugation
edit Conjugation of subordinàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
Related terms
editRelated terms
Anagrams
editLatin
editVerb
editsubōrdināre
- inflection of subōrdinō:
Romanian
editNoun
editsubordinare f (plural subordinări)
- Obsolete form of subordonare.
Declension
editDeclension of subordinare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) subordinare | subordinarea | (niște) subordinări | subordinările |
genitive/dative | (unei) subordinări | subordinării | (unor) subordinări | subordinărilor |
vocative | subordinare, subordinareo | subordinărilor |
References
edit- subordinare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
editVerb
editsubordinare
Categories:
- Italian terms derived from Latin
- Italian terms prefixed with sub-
- Italian 5-syllable words
- Italian terms with IPA pronunciation
- Rhymes:Italian/are
- Rhymes:Italian/are/5 syllables
- Italian lemmas
- Italian verbs
- Italian verbs ending in -are
- Italian verbs taking avere as auxiliary
- Italian transitive verbs
- Latin non-lemma forms
- Latin verb forms
- Romanian lemmas
- Romanian nouns
- Romanian countable nouns
- Romanian feminine nouns
- Romanian obsolete forms
- Spanish non-lemma forms
- Spanish verb forms