suplicant
Catalan edit
Verb edit
suplicant
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from German Supplikant.
Noun edit
suplicant m (plural suplicanți)
Declension edit
Declension of suplicant
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) suplicant | suplicantul | (niște) suplicanți | suplicanții |
genitive/dative | (unui) suplicant | suplicantului | (unor) suplicanți | suplicanților |
vocative | suplicantule | suplicanților |