suplini
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Italian supplire.
Verb edit
a suplini (third-person singular present suplinește, past participle suplinit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of suplini (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a suplini | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | suplinind | ||||||
| past participle | suplinit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | suplinesc | suplinești | suplinește | suplinim | supliniți | suplinesc | |
| imperfect | suplineam | suplineai | suplinea | suplineam | suplineați | suplineau | |
| simple perfect | suplinii | supliniși | suplini | suplinirăm | suplinirăți | supliniră | |
| pluperfect | suplinisem | supliniseși | suplinise | supliniserăm | supliniserăți | supliniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să suplinesc | să suplinești | să suplinească | să suplinim | să supliniți | să suplinească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | suplinește | supliniți | |||||
| negative | nu suplini | nu supliniți | |||||