tângui
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic тѫговати (tǫgovati), from тѫга (tǫga), from Proto-Slavic *tǫga (“sadness”).
Verb edit
a tângui (third-person singular present tânguiește, past participle tânguit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of tângui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a tângui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | tânguind | ||||||
| past participle | tânguit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | tânguiesc | tânguiești | tânguiește | tânguim | tânguiți | tânguiesc | |
| imperfect | tânguiam | tânguiai | tânguia | tânguiam | tânguiați | tânguiau | |
| simple perfect | tânguii | tânguiși | tângui | tânguirăm | tânguirăți | tânguiră | |
| pluperfect | tânguisem | tânguiseși | tânguise | tânguiserăm | tânguiserăți | tânguiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să tânguiesc | să tânguiești | să tânguiască | să tânguim | să tânguiți | să tânguiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | tânguiește | tânguiți | |||||
| negative | nu tângui | nu tânguiți | |||||