tăia
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Late Latin tāliāre, a verb based on Latin tālea (“cutting taken from a plant”). Compare Aromanian talj, tai.
Pronunciation edit
Verb edit
a tăia (third-person singular present taie, past participle tăiat) 1st conj.
- to cut
Conjugation edit
conjugation of tăia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a tăia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | tăind | ||||||
| past participle | tăiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | tai | tai | taie | tăiem | tăiați | taie | |
| imperfect | tăiam | tăiai | tăia | tăiam | tăiați | tăiau | |
| simple perfect | tăiai | tăiași | tăie | tăiarăm | tăiarăți | tăiară | |
| pluperfect | tăiasem | tăiaseși | tăiase | tăiaserăm | tăiaserăți | tăiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să tai | să tai | să taie | să tăiem | să tăiați | să taie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | taie | tăiați | |||||
| negative | nu tăia | nu tăiați | |||||