ticăință

Romanian

Etymology

From ticăi +‎ -ință.

Pronunciation

• IPA^(key): /ti.kəˈin.t͡sə/

Noun

ticăință f (plural ticăințe)

1. misery, agony

Declension

Declension of ticăință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ticăință	ticăința	(niște) ticăințe	ticăințele
genitive/dative	(unei) ticăințe	ticăinței	(unor) ticăințe	ticăințelor
vocative	ticăință, ticăințo		ticăințelor

References

• ticăință in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
• ticăință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN