timporar

Romanian

Adjective

timporar m or n (feminine singular timporară, masculine plural timporari, feminine and neuter plural timporare)

1. Obsolete form of temporar.

Declension

Declension of timporar

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	timporar		timporară	timporari	timporare
	definite	timporarul		timporara	timporarii	timporarele
genitive/ dative	indefinite	timporar		timporare	timporari	timporare
	definite	timporarului		timporarei	timporarilor	timporarelor

References

• timporar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN