trăguș

See also: tragus and Tragus

Romanian

Etymology

From tragă +‎ -uș.

Noun

trăguș n (plural trăgușe)

1. Diminutive of tragă

Declension

Declension of trăguș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) trăguș	trăgușul	(niște) trăgușe	trăgușele
genitive/dative	(unui) trăguș	trăgușului	(unor) trăgușe	trăgușelor
vocative	trăgușule		trăgușelor

References

• trăguș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN