unitate
English edit
Noun edit
unitate (plural unitates)
Verb edit
unitate (third-person singular simple present unitates, present participle unitating, simple past and past participle unitated)
- (mathematics, archaic, transitive) To obtain the unitate of.
Latin edit
Pronunciation edit
- (Classical) IPA(key): /uː.niˈtaː.te/, [uːnɪˈt̪äːt̪ɛ]
- (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): /u.niˈta.te/, [uniˈt̪äːt̪e]
Noun edit
ūnitāte
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French unité, from Latin unitas. Equivalent to uni + -tate.
Noun edit
unitate f (plural unități)
Declension edit
Declension of unitate
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) unitate | unitatea | (niște) unități | unitățile |
genitive/dative | (unei) unități | unității | (unor) unități | unităților |
vocative | unitate, unitateo | unităților |