utila

Esperanto

Etymology

Borrowed from Latin ūtilis, Italian utile, French utile and English utile.

Pronunciation

• Audio

  (file)

• IPA^(key): [uˈtila]
• Rhymes: -ila
• Hyphenation: u‧ti‧la

Adjective

utila (accusative singular utilan, plural utilaj, accusative plural utilajn)

1. useful

Derived terms

• malutila
• senutila
• utilo

 

Romanian

Etymology 1

Pronunciation

• IPA^(key): /uˈtila/

Adjective

utila

1. definite nominative/accusative feminine singular of util

Etymology 2

Borrowed from French outiller.

Verb

a utila (third-person singular present utilează, past participle utilat) 1st conj.

1. (transitive) to equip; to tool up

Conjugation

    conjugation of utila (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a utila
gerund			utilând
past participle			utilat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	utilez	utilezi	utilează	utilăm	utilați	utilează
	imperfect	utilam	utilai	utila	utilam	utilați	utilau
	simple perfect	utilai	utilași	utilă	utilarăm	utilarăți	utilară
	pluperfect	utilasem	utilaseși	utilase	utilaserăm	utilaserăți	utilaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să utilez	să utilezi	să utileze	să utilăm	să utilați	să utileze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		utilează			utilați
	negative		nu utila			nu utilați