vânător
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin vēnātor; equivalent to vâna + -ător.
Pronunciation edit
Noun edit
vânător m (plural vânători)
Declension edit
Declension of vânător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) vânător | vânătorul | (niște) vânători | vânătorii |
| genitive/dative | (unui) vânător | vânătorului | (unor) vânători | vânătorilor |
| vocative | vânătorule | vânătorilor | ||
Related terms edit
Further reading edit
- vânător in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)