vindecător
Romanian edit
Etymology edit
From vindeca + -tor. Cf. also Late Latin vindicator.
Pronunciation edit
Adjective edit
vindecător m or n (feminine singular vindecătoare, masculine plural vindecători, feminine and neuter plural vindecătoare)
Declension edit
Declension of vindecător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | vindecător | vindecătoare | vindecători | vindecătoare | ||
| definite | vindecătorul | vindecătoarea | vindecătorii | vindecătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | vindecător | vindecătoare | vindecători | vindecătoare | ||
| definite | vindecătorului | vindecătoarei | vindecătorilor | vindecătoarelor | |||
Noun edit
vindecător m (plural vindecători, feminine equivalent vindecătoare)
Declension edit
Declension of vindecător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) vindecător | vindecătorul | (niște) vindecători | vindecătorii |
| genitive/dative | (unui) vindecător | vindecătorului | (unor) vindecători | vindecătorilor |
| vocative | vindecătorule | vindecătorilor | ||