zdrențuit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of zdrențui.
Adjective edit
zdrențuit m or n (feminine singular zdrențuită, masculine plural zdrențuiți, feminine and neuter plural zdrențuite)
Declension edit
Declension of zdrențuit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | zdrențuit | zdrențuită | zdrențuiți | zdrențuite | ||
| definite | zdrențuitul | zdrențuita | zdrențuiții | zdrențuitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | zdrențuit | zdrențuite | zdrențuiți | zdrențuite | ||
| definite | zdrențuitului | zdrențuitei | zdrențuiților | zdrențuitelor | |||
Verb edit
zdrențuit (past participle of zdrențui)