zgăura
Romanian edit
Etymology edit
From zgăuri, plural of zgău, or from a Vulgar Latin root *excavulāre, from *cavula, from Latin cavus. Compare gaură.
Verb edit
a zgăura (third-person singular present zgăură, past participle zgăurat) 1st conj.
- (regional, Transylvania) to ogle, stare at intensely
- (of eyes) to plunge back deeper into the head
Conjugation edit
conjugation of zgăura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a zgăura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | zgăurând | ||||||
| past participle | zgăurat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | zgăur | zgăuri | zgăură | zgăurăm | zgăurați | zgăură | |
| imperfect | zgăuram | zgăurai | zgăura | zgăuram | zgăurați | zgăurau | |
| simple perfect | zgăurai | zgăurași | zgăură | zgăurarăm | zgăurarăți | zgăurară | |
| pluperfect | zgăurasem | zgăuraseși | zgăurase | zgăuraserăm | zgăuraserăți | zgăuraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să zgăur | să zgăuri | să zgăure | să zgăurăm | să zgăurați | să zgăure | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | zgăură | zgăurați | |||||
| negative | nu zgăura | nu zgăurați | |||||