exceptat

See also: exceptât

Latin

Verb

exceptat

1. third-person singular present active indicative of exceptō

Romanian

Etymology

Past participle of excepta.

Adjective

exceptat m or n (feminine singular exceptată, masculine plural exceptați, feminine and neuter plural exceptate)

1. excepted

Declension

Declension of exceptat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	exceptat		exceptată	exceptați	exceptate
	definite	exceptatul		exceptata	exceptații	exceptatele
genitive/ dative	indefinite	exceptat		exceptate	exceptați	exceptate
	definite	exceptatului		exceptatei	exceptaților	exceptatelor

Verb

exceptat (past participle of excepta)

1. past participle of excepta

References

• exceptat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN