tămădui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian támadni, infinitive of támad.

Pronunciation

• IPA^(key): /tə.mə.duˈi/
• Rhymes: -i
• Hyphenation: tă‧mă‧du‧i

Verb

a tămădui (third-person singular present tămăduiește or (rare) tămăduie, past participle tămăduit) 4th conj. (now literary)

1. (transitive) to heal a person

   Synonyms: see Thesaurus:vindeca

2. (reflexive) to recover from a disease

   Synonyms: see Thesaurus:se însănătoși

Conjugation

    conjugation of tămădui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a tămădui
gerund			tămăduind
past participle			tămăduit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tămăduiesc	tămăduiești	tămăduiește	tămăduim	tămăduiți	tămăduiesc
	imperfect	tămăduiam	tămăduiai	tămăduia	tămăduiam	tămăduiați	tămăduiau
	simple perfect	tămăduii	tămăduiși	tămădui	tămăduirăm	tămăduirăți	tămăduiră
	pluperfect	tămăduisem	tămăduiseși	tămăduise	tămăduiserăm	tămăduiserăți	tămăduiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tămăduiesc	să tămăduiești	să tămăduiască	să tămăduim	să tămăduiți	să tămăduiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tămăduiește			tămăduiți
	negative		nu tămădui			nu tămăduiți

References

• tămădui in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)