logaritma

See also: logaritmā

Latvian

Noun

logaritma m

1. genitive singular of logaritms

Romanian

Etymology

From logaritm.

Verb

a logaritma (third-person singular present logaritmează, past participle logaritmat) 1st conj.

1. to logarithm

Conjugation

    conjugation of logaritma (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a logaritma
gerund			logaritmând
past participle			logaritmat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	logaritmez	logaritmezi	logaritmează	logaritmăm	logaritmați	logaritmează
	imperfect	logaritmam	logaritmai	logaritma	logaritmam	logaritmați	logaritmau
	simple perfect	logaritmai	logaritmași	logaritmă	logaritmarăm	logaritmarăți	logaritmară
	pluperfect	logaritmasem	logaritmaseși	logaritmase	logaritmaserăm	logaritmaserăți	logaritmaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să logaritmez	să logaritmezi	să logaritmeze	să logaritmăm	să logaritmați	să logaritmeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		logaritmează			logaritmați
	negative		nu logaritma			nu logaritmați

Turkish

Etymology

From Ottoman Turkish لوغاریتمه (logaritma), from New Latin logarithmus, from Ancient Greek λόγος (lógos, “word, reason”) and ἀριθμός (arithmós, “number”).

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Noun

logaritma (definite accusative logaritmayı, plural logaritmalar)

1. (mathematics) logarithm

Declension

Inflection
Nominative	logaritma
Definite accusative	logaritmayı
	Singular	Plural
Nominative	logaritma	logaritmalar
Definite accusative	logaritmayı	logaritmaları
Dative	logaritmaya	logaritmalara
Locative	logaritmada	logaritmalarda
Ablative	logaritmadan	logaritmalardan
Genitive	logaritmanın	logaritmaların