Wiktionary

lucra

See also: lucrá

Catalan

edit

Verb

edit

lucra

  1. inflection of lucrar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Galician

edit

Verb

edit

lucra

  1. inflection of lucrar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Italian

edit

Verb

edit

lucra

  1. inflection of lucrare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

edit

Noun

edit

lucra

  1. nominative/accusative/vocative plural of lucrum

Portuguese

edit

Verb

edit

lucra

  1. inflection of lucrar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

edit

Etymology

edit

Most likely from Late Latin lucrāre, from Latin lucrārī, present active infinitive of lucror. Another less likely proposed source is lūcubrāre, present active infinitive of lūcubrō.[1]

Pronunciation

edit
  • IPA(key): /luˈkra/
  • Audio:(file)
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: lu‧cra

Verb

edit

a lucra (third-person singular present lucrează or (colloquial) lucră, past participle lucrat) 1st conj.

  1. to work
    Synonym: munci
    Lucrez pentru o companie mare.
    I work for a big company.

Conjugation

edit
    conjugation of lucra (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a lucra
gerund lucrând
past participle lucrat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present lucrez lucrezi lucrează lucrăm lucrați lucrează
imperfect lucram lucrai lucra lucram lucrați lucrau
simple perfect lucrai lucrași lucră lucrarăm lucrarăți lucrară
pluperfect lucrasem lucraseși lucrase lucraserăm lucraserăți lucraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să lucrez să lucrezi să lucreze să lucrăm să lucrați să lucreze
imperative — tu — — voi —
affirmative lucrează lucrați
negative nu lucra nu lucrați

Alternative colloquial conjugation:

    conjugation of lucra (first conjugation, no infix)
infinitive a lucra
gerund lucrând
past participle lucrat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present lucr lucri lucră lucrăm lucrați lucră
imperfect lucram lucrai lucra lucram lucrați lucrau
simple perfect lucrai lucrași lucră lucrarăm lucrarăți lucrară
pluperfect lucrasem lucraseși lucrase lucraserăm lucraserăți lucraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să lucr să lucri să lucre să lucrăm să lucrați să lucre
imperative — tu — — voi —
affirmative lucră lucrați
negative nu lucra nu lucrați

Derived terms

edit
edit

References

edit
  1. ^ lucra in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)

Spanish

edit

Verb

edit

lucra

  1. inflection of lucrar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=lucra&oldid=80098537"