încornora

Romanian

Etymology

Back-formation from încornorat

Verb

a încornora (third-person singular present încornorează, past participle încornorat) 1st conj.

1. to cuckold

Conjugation

    conjugation of încornora (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a încornora
gerund			încornorând
past participle			încornorat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încornorez	încornorezi	încornorează	încornorăm	încornorați	încornorează
	imperfect	încornoram	încornorai	încornora	încornoram	încornorați	încornorau
	simple perfect	încornorai	încornorași	încornoră	încornorarăm	încornorarăți	încornorară
	pluperfect	încornorasem	încornoraseși	încornorase	încornoraserăm	încornoraserăți	încornoraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încornorez	să încornorezi	să încornoreze	să încornorăm	să încornorați	să încornoreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încornorează			încornorați
	negative		nu încornora			nu încornorați