înfăina
Romanian edit
Alternative forms edit
Etymology edit
From făină. Compare Aromanian nfãrinedz, nfãrinari, Catalan enfarinar, French enfariner, Portuguese enfarinhar, Sicilian nfarinari, Spanish enharinar.
Verb edit
a înfăina (third-person singular present înfăinează, past participle înfăinat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of înfăina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înfăina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfăinând | ||||||
| past participle | înfăinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfăinez | înfăinezi | înfăinează | înfăinăm | înfăinați | înfăinează | |
| imperfect | înfăinam | înfăinai | înfăina | înfăinam | înfăinați | înfăinau | |
| simple perfect | înfăinai | înfăinași | înfăină | înfăinarăm | înfăinarăți | înfăinară | |
| pluperfect | înfăinasem | înfăinaseși | înfăinase | înfăinaserăm | înfăinaserăți | înfăinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfăinez | să înfăinezi | să înfăineze | să înfăinăm | să înfăinați | să înfăineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfăinează | înfăinați | |||||
| negative | nu înfăina | nu înfăinați | |||||