înmărmuri

Romanian

Etymology

From marmură.

Verb

a înmărmuri (third-person singular present înmărmurește, past participle înmărmurit) 4th conj.

1. (figurative, transitive) to bedaze, bedazzle, stun, dumbfound
2. to harden, turn to stone

   Synonym: împietri

Conjugation

    conjugation of înmărmuri (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înmărmuri
gerund			înmărmurind
past participle			înmărmurit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înmărmuresc	înmărmurești	înmărmurește	înmărmurim	înmărmuriți	înmărmuresc
	imperfect	înmărmuream	înmărmureai	înmărmurea	înmărmuream	înmărmureați	înmărmureau
	simple perfect	înmărmurii	înmărmuriși	înmărmuri	înmărmurirăm	înmărmurirăți	înmărmuriră
	pluperfect	înmărmurisem	înmărmuriseși	înmărmurise	înmărmuriserăm	înmărmuriserăți	înmărmuriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înmărmuresc	să înmărmurești	să înmărmurească	să înmărmurim	să înmărmuriți	să înmărmurească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înmărmurește			înmărmuriți
	negative		nu înmărmuri			nu înmărmuriți