întemnița
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a întemnița (third-person singular present întemnițează, past participle întemnițat) 1st conj.
- to imprison
Conjugation edit
conjugation of întemnița (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a întemnița | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întemnițând | ||||||
| past participle | întemnițat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întemnițez | întemnițezi | întemnițează | întemnițăm | întemnițați | întemnițează | |
| imperfect | întemnițam | întemnițai | întemnița | întemnițam | întemnițați | întemnițau | |
| simple perfect | întemnițai | întemnițași | întemniță | întemnițarăm | întemnițarăți | întemnițară | |
| pluperfect | întemnițasem | întemnițaseși | întemnițase | întemnițaserăm | întemnițaserăți | întemnițaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întemnițez | să întemnițezi | să întemnițeze | să întemnițăm | să întemnițați | să întemnițeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întemnițează | întemnițați | |||||
| negative | nu întemnița | nu întemnițați | |||||