întrerupt

Romanian

Etymology

Past participle of întrerupe.

Adjective

întrerupt m or n (feminine singular întreruptă, masculine plural întrerupți, feminine and neuter plural întrerupte)

1. interrupted, broken, stopped

Declension

Declension of întrerupt

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	întrerupt		întreruptă	întrerupți	întrerupte
	definite	întreruptul		întrerupta	întrerupții	întreruptele
genitive/ dative	indefinite	întrerupt		întrerupte	întrerupți	întrerupte
	definite	întreruptului		întreruptei	întrerupților	întreruptelor

Verb

întrerupt (past participle of întrerupe)

1. past participle of întrerupe