șopron
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from German Schoppen, dialectal form of Schuppen.
Noun edit
șopron n (plural șoproane)
Declension edit
Declension of șopron
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) șopron | șopronul | (niște) șoproane | șoproanele |
| genitive/dative | (unui) șopron | șopronului | (unor) șoproane | șoproanelor |
| vocative | șopronule | șoproanelor | ||