ștanițăl
Romanian edit
Alternative forms edit
Etymology edit
Borrowed from German Stanizel.
Noun edit
ștanițăl n (plural ștanițăle)
Declension edit
Declension of ștanițăl
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) ștanițăl | ștanițălul | (niște) ștanițăle | ștanițălele |
| genitive/dative | (unui) ștanițăl | ștanițălului | (unor) ștanițăle | ștanițălelor |
| vocative | ștanițălule | ștanițălelor | ||