șurubel

Romanian

Etymology

From șurub +‎ -el.

Noun

șurubel n (plural șurubele)

1. diminutive of șurub; small screw

Declension

Declension of șurubel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șurubel	șurubelul	(niște) șurubele	șurubelele
genitive/dative	(unui) șurubel	șurubelului	(unor) șurubele	șurubelelor
vocative	șurubelule		șurubelelor