țintaură

Romanian

Etymology

Borrowed from translingual Centaurea.

Noun

țintaură f (plural țintaure)

1. centaury

Declension

Declension of țintaură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țintaură	țintaura	(niște) țintaure	țintaurele
genitive/dative	(unei) țintaure	țintaurei	(unor) țintaure	țintaurelor
vocative	țintaură, țintauro		țintaurelor