țurțurel

Romanian

Etymology

From țurțur +‎ -el.

Noun

țurțurel m (plural țurțurei)

1. diminutive of țurțur

Declension

Declension of țurțurel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țurțurel	țurțurelul	(niște) țurțurei	țurțureii
genitive/dative	(unui) țurțurel	țurțurelului	(unor) țurțurei	țurțureilor
vocative	țurțurelule		țurțureilor