balansare

Romanian

Etymology

From balansa +‎ -re.

Noun

balansare f (plural balansări)

1. balancing

Declension

Declension of balansare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) balansare	balansarea	(niște) balansări	balansările
genitive/dative	(unei) balansări	balansării	(unor) balansări	balansărilor
vocative	balansare, balansareo		balansărilor