cavalcavia
Italian edit
Etymology edit
Verb-object compound, composed of cavalca (“to span”) + via (“way, road”).
Pronunciation edit
Noun edit
cavalcavia m (invariable)
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Italian cavalcavia.
Noun edit
cavalcavia n (plural cavalcavia)
- an overpass
Declension edit
Declension of cavalcavia
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cavalcavia | cavalcaviaul | (niște) cavalcavia | cavalcaviale |
genitive/dative | (unui) cavalcavia | cavalcaviaului | (unor) cavalcavia | cavalcavialor |
vocative | cavalcaviaule | cavalcavialor |
References edit
- cavalcavia in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN