cerință

Romanian

Etymology

cere +‎ -ință

Noun

cerință f (plural cerințe)

1. need
2. request

Declension

declension of cerință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cerință	cerința	(niște) cerințe	cerințele
genitive/dative	(unei) cerințe	cerinței	(unor) cerințe	cerințelor
vocative	cerință, cerințo		cerințelor

Synonyms

• (need): nevoie, necesitate, trebuință