circumvalațiune

Romanian

Etymology

Borrowed from French circonvallation.

Noun

circumvalațiune f (plural circumvalațiuni)

1. circumvallation

Declension

Declension of circumvalațiune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) circumvalațiune	circumvalațiunea	(niște) circumvalațiuni	circumvalațiunile
genitive/dative	(unei) circumvalațiuni	circumvalațiunii	(unor) circumvalațiuni	circumvalațiunilor
vocative	circumvalațiune, circumvalațiuneo		circumvalațiunilor