coșuleț

Romanian

Etymology

From coș +‎ -uleț.

Noun

coșuleț n (plural coșulețe)

1. diminutive of coș; small basket

Declension

Declension of coșuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) coșuleț	coșulețul	(niște) coșulețe	coșulețele
genitive/dative	(unui) coșuleț	coșulețului	(unor) coșulețe	coșulețelor
vocative	coșulețule		coșulețelor