corela

Romanian

Etymology

Back-formation from corelație

Verb

a corela (third-person singular present corelează, past participle corelat) 1st conj.

1. to correlate

Conjugation

    conjugation of corela (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a corela
gerund			corelând
past participle			corelat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	corelez	corelezi	corelează	corelăm	corelați	corelează
	imperfect	corelam	corelai	corela	corelam	corelați	corelau
	simple perfect	corelai	corelași	corelă	corelarăm	corelarăți	corelară
	pluperfect	corelasem	corelaseși	corelase	corelaserăm	corelaserăți	corelaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să corelez	să corelezi	să coreleze	să corelăm	să corelați	să coreleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		corelează			corelați
	negative		nu corela			nu corelați