dăscăleac

Romanian

Etymology

From dascăl +‎ -eac.

Noun

dăscăleac m (plural dăscăleci)

1. diminutive of dascăl

Declension

Declension of dăscăleac

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dăscăleac	dăscăleacul	(niște) dăscăleci	dăscălecii
genitive/dative	(unui) dăscăleac	dăscăleacului	(unor) dăscăleci	dăscălecilor
vocative	dăscăleacule		dăscălecilor

References

• dăscăleac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN