deitate

English

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈdiːɪtət/, /ˈdeɪ.ɪtət/

Adjective

deitate (not comparable)

1. (obsolete) deified; made into a god
   • c. 1551, Thomas Cranmer, Second Book against Transubstantiation:

     One person and one Christ, who is God incarnate, and man deitate.

References

• “deitate”, in Webster’s Revised Unabridged Dictionary, Springfield, Mass.: G. & C. Merriam, 1913, →OCLC.

Interlingua

Noun

deitate (plural deitates)

1. deity

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /dejˈta.te/
• Rhymes: -ate
• Hyphenation: dei‧tà‧te

Noun

deitate f (plural deitati)

1. Alternative form of deitade

Anagrams

• editate, tediate

Latin

Noun

deitāte

1. ablative singular of deitās

Romanian

Etymology

Borrowed from French déité.

Noun

deitate f (plural deitatăți)

1. deity

Declension

Declension of deitate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) deitate	deitatea	(niște) deitatăți	deitatățile
genitive/dative	(unei) deitatăți	deitatății	(unor) deitatăți	deitatăților
vocative	deitate, deitateo		deitatăților

References

• deitate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN