demicat

Romanian

Adjective

demicat m or n (feminine singular demicată, masculine plural demicați, feminine and neuter plural demicate)

1. Obsolete form of dumicat.

Declension

Declension of demicat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	demicat		demicată	demicați	demicate
	definite	demicatul		demicata	demicații	demicatele
genitive/ dative	indefinite	demicat		demicate	demicați	demicate
	definite	demicatului		demicatei	demicaților	demicatelor

Noun

demicat m (uncountable)

1. Obsolete form of dumicat.

Declension

declension of demicat (singular only)

	singular
m gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) demicat	demicatul
genitive/dative	(unui) demicat	demicatului
vocative	demicatule

References

• demicat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN